“The Original of Laura” este un roman la care marele scriitor american de origine rusa Vladimir Nabokov a scris pana in clipa mortii, in 1977, si al carui manuscris nu a fost vazut, pana de curand, decat de catre sotia si fiul sau. Nabokov a cerut ferm ca documentul sa fie distrus, insa familia, pret de 30 de ani, a ezitat intre publicarea si arderea lui.

In aprilie 2008, Dmitri Nabokov, fiul scriitorului, si-a anuntat intentia ferma de a-l tipari, iar programul de stiri Newsnight s-a grabit sa anunte ca va fi evenimentul literar al anului 2009.

Ar mai trebui poate spus ca marea decizie de tiparire a fost luata cam ca in Hamlet, pentru ca spiritul tatalui (zice Dmitri) i s-a aratat, ingrijorat de crizele de constiinta ale odraslei, si i-a coman­dat sa „valorifice manuscrisul”. Caile erau cel putin doua: vanzarea filelor nabokoviene catre un colectionar bogat anonim (care nu ar fi dezvaluit nicio­data continutul manuscrisului) sau tipa­rirea. Cum cea de-a doua formula se putea dovedi o sursa durabila de bani (pentru fiecare editare si traducere in parte – cu mentiunea ca varianta in rusa urma sa fie operata de insusi Dmitri), ezitarile celor trei decenii au ajuns la un liman fericit pentru mostenitor.

Iata ca volumul a aparut, pe 17 no­iem­brie 2009, la Knopf-Random House, in Statele Unite, si la Penguin in Marea Britanie. Destul de repede a fost tradus si in romaneste si a aparut, iata, la editu­ra Polirom. Mitul a coborat in realitate. Cartea, inceputa in 1974, si-a capatat viteza de croaziera de-abia in 1976, „cu cinci-sase fise pe zi, multe dintre ele rescrise”. La sfarsitul lui apri­lie, Nabokov transcrie forma definitiva a cincizeci de astfel de fise. La scurt timp, cade in baie si se loveste violent la baza craniului. Urmeaza spitalul, deli­ru­rile, spasmele, bronho-pneu­mo­nia si, apoi, pe 2 iulie, la Lausanne, moartea. O moarte nu atat de amuzanta pe cat si-ar fi dorit-o autorul, potrivit sentintei din subtitlul neterminatului sau roman: „Dying is fun”.

Iata, pe scurt, subiectul ultimului roman al unuia dintre ultimii marii scriitori ai veacului XX: Philippe Wilde, cercetator si neurolog, de o considera­bila corpulenta, este casatorit cu cu femeie subtirica si frivola, numita Flora. De fapt nu de ea este indra­gostit Philippe, ci de fe­me­ia, astazi moarta, pe care aceasta i-o amin­tes­te dureros si pe care a cunoscut-o cu multi ani in urma: Aurora Lee. Moartea si ceea ce se afla dincolo de ea – adica o tema care l-a fascinat dintotdea­una pe Nabokov – se afla in centrul aventurii. Wilde, prezent si carnal la inceputul primelor secvente ale roma­nu­lui, prinde treptat sa se stearga, sa dispara, incepand din varful degetelor de la picioare spre cap, prin meditatie.

Dmitri afirma ca aceste pagini, constituind „chintesenta creativitatii tatalui sau” nu puteau fi aruncate in uitare. Facand acest gest si transportandu-ne intr-o odisee mercantila de prost gust, Dmitri a inceput treptat sa se stearga, sa dispara, pornind de la cap spre varful degetelor de la picioare, cu atat mai mult cu cat, in decembrie, a scos si manuscrisul la vanzare publica (la Christie’s), la un pret de pornire de 600.000 de dolari.