Supernatural – 5×09 “The Real Ghostbusters”

Oameni buni, cred ca tocmai am avut ultimul episod amuzant pe anul acesta. Si a fost amuzant, asta e de necontestat. Am ras de la inceput pana la sfarsit si nu am cum sa nu apreciez simtul autoironiei de care dau dovada scenaristii showului. A fost ca o explozie de veselie si umor pe fondul evenimentelor tragice care au avut loc si care isi vor gasi punctul culminant in episodul de saptamana viitoare, Abandon all hope… Un scenariu de film intr-un film, Supernatural a avut un nou episod meta, menit sa mai destinda atmosfera apocaliptica si sa ofere o informatie vitala pentru misiunea fratilor, informatie care sta la baza urmatorului episod.

Coltul. Sau mai degraba gasirea lui. Becky se dovedeste foarte utila cu memoria ei extraordinara cand vine vorba de Supernatural si ii spune lui Sam ca Bella nu i-a dat Coltul lui Lillith, ci unui alt demon, pe nume Crowley. Dar sa o luam de la inceput  Chuck incearca sa faca fata celor 15 minute de faima si este invitatul de onoare la prima conventie anuala “Supernatural”. Super fana Becky, inamorata pana peste urechi de Sammy, reuseste sa-i pacaleasca pe Sam si Dean si sa-i aduca la acest eveniment deosebit.

Foarte interesant de vazut felul in care Winchesterii s-au precipitat sa-l salveze pe Chuck si modul in care au reactionat la aflarea adevarului. Am ras copios pe seama participantilor la conventie, majoritar barbati, imbracati ca Sam si Dean si cativa outsideri deghizati in Ash, Bobby, Rufus si cateva creaturi pe care fratii le-au ucis de-a lungul vietii lor de vanatori. Cine a vazut macar un clip pe youtube de la conventiile tematice Supernatural stie ca in realitate participantii sunt de fapt participante, care seamana izbitor de bine la comportament cu fanul numarul unu, Becky.

Ce a urmat a avut rolul sa-l streseze rau pe Dean si sa ma faca pe mine sa rad in hohote: un Dean care a mancat si in viata reala prea multi carbohidrati si un Sam mai pampalau decat cel real, reusesc sa-l innebuneasca pe Dean asa de rau incat era gata sa le faca cateva gauri de aerisire. Foarte amuzant LARPing-ul facut, mai ales ca este la foarte mare moda pe Facebook  . Intrebarile de la conventie au fost de-a dreptul amuzant de stupide, asa cum se mai intampla si in realitate, iar fanul german deghizat in Hookman a reusit sa ma enerveze pana si pe mine, incat incepusem sa numar minutele pana cand da coltul. Prostia se plateste, dude!

Si sa nu uitam multitudinea de Sam si Dean imbracati in agenti federali investigand un caz fictiv, vocile grave si afectate folosite de acestia ca sa ii imite pe Sam si Dean, replicile identice, felul in care fanii ii imitau pe cei doi frati, temele de discutie bizare (viata unui baietel speriat: Dean Winchester si substratul homoerotic  ), sugestia fanului carcotas despre armele care tot zboara din mana fratilor, panelul realizat exact ca  cele din realitate si numele real al celor doi vanatori inchipuiti: Demian si Barnes, care sunt de fapt nickurile reale ale celor celor doi editori care fac recenzia showului pe Televison without pity.

Este a doua oara cand Kripke alege sa salute intr-un mod neconventional fanii showului de pe TWoP. Prima referinta a fost cea legata de Sympatico din The monster at the end of this book iar faptul ca cei doi s-au dovedit a fi cuplu arata inca o data faptul ca echipa cunoaste fenomenul de wincest si si-a clarificat din nou pozitia vizavi de acest aspect. Si probabil ca o sa spuneti ca nu e nevoie sa faca asta dar in contextul unei conventii in plina desfasurare chiar acum si a altor cateva conventii care vor avea loc anul viitor, poate ca e mai bine.

Oamenii nu sunt impotriva homosexualilor, lucru care s-a si vazut la finalul episodului, ci doar impotriva wincestului, ceea ce mi se pare o reactie normala. Oricum, cele doua personaje au fost chiar bune si au reusit sa ma faca sa le plac la finalul episodului. Cred ca au avut asupra mea acelasi efect pe care l-au avut asupra lui Dean. 

Subiectul episodului este destul de simplu: pentru autenticitate si senzational, organizatorii conventiei au ales ca loc de desfasurare al evenimentului, un hotel care are propria sa legenda urbana. Se pare ca in urma cu un secol, pe acel loc se afla un orfelinat, iar cea care avea grija de copii, Leticia Gore, a omorat intr-o noapte patru dintre ei. Asa cum era de asteptat, fantomele incep sa-si faca aparitia pe rand, speriind un Sam wannabe si ucigand un Hookman prea enervant.

Avem fantomele a patru copii si fantoma Leticiei insasi. Dupa o scena ca in filmele cu prosti, in care Sam si Dean mituiesc un angajat al hotelului sa le spuna povestea reala si se lupta cu cei doi Winchesteri wannabe pe o harta originala cu locatia cimitirului, Sam si Dean – acum deveniti Bobby si Rufus, si cei doi tantalai Demian si Barnes, reusesc sa scape de spiritul Leticiei. Lucru care nu e cel mai intelept, in contextul in care se pare ca Leticia tinea spiritele pustilor criminali sub control. Distrugand-o pe aceasta, Sam si Dean reusesc sa le faciliteze celor trei asasini drumul spre un loc de joaca sangeros.

Partea dramatica se impleteste cu partea comica si nu stii ce sa faci mai intai: sa te ingrozesti la vederea copiilor criminali (sorry dar eu urasc filmele de groaza in care avem parte de creepy kidz & clowns, ma sperie teribil) sau sa razi la incercarile haioase ale celor doi natafleti sa sape mormantul si sa aprinda o bricheta. Ca sa nu mai zicem de soneria celularului lui Miss Hooters din Toledo, data exact ca nuca in perete!

In sala mare, unde Chuck nu stia ce sa mai inventeze ca sa tina oamenii in siguranta si raspunde celor mai ciudate intrebari posibile, avem parte de o alta drama intensa, cand un functionar prea zelos si deloc impresionat de talentul lui Chuck, rupe linia de sare si se trezeste nas in nas cu una bucata baiat infricosator, cu chef de scalpat! Enter Chuck! Ca un adevarat macho, Chuck salveaza ziua si trezeste in sufletul lui Becky sentimente care nu mai demult erau doar pentru Sammy! Nu ai cum sa nu-i placi pe cei doi, Becky si Chuck se potrivesc perfect si desi a fost previzibila povestea lor, a fost foarte frumoasa si haioasa.

Finalul episodului m-a last cu un zambet larg pe buze, acelasi zambet care s-a regasit si pe buzele lui Dean, caruia i-a fost reamintit inca odata, de ce Sam si Dean sunt importanti si ca viata lui este mult mai buna decat a altora (It’s a terrible life, anybody?) . Incercarile lui Becky de a pune punct unei relatii inexistente in realitate dar fertila in imaginatie m-au facut sa ma amuz teribil si mi-a placut felul in care a reactionat Sam, ca sa nu-i raneasca sentimentele acesteia, totul in acompaniament trist de vioara.

Ca sa nu mai zic de replica lui Sam catre Chuck: we have guns and we will find you! Un episod frumos, usor, calmul dinaintea furtunii. Ne revedem saptamana viitoare cu ultima recenzie pe 2009 la Supernatural si va las mai departe cu cateva din replicile haioase ale acestui episod. Weekend placut tuturor!

  • Con Manager: Welcome to the first annual Supernatural convention. Uh, at 3:45 in the Magnolia Room we have the panel “Frightened Little Boy to Secret Life of Dean.” And at 4:30, there’s the “Homoerotic Subtext of Supernatural.” And of course, the big hunt starts at 7 p.m. sharp.
  • Dean: Well, you sure look lovely tonight. Especially for a dead chick. Actrita: Buddy, I have heard that line 17 times tonight, okay? And all from dudes wearing MacGyver jackets. But you seem different. Dean: How so? Actrita: Well, you don’t seem scared of women.
  • Chuck: Uh, no, there’s really no such thing as a Croatoan Virus for… down there. You really should see a doctor.
  • Sam: Oh, hey, Chuck, look. If you really want to publish more books, I guess that’s okay with us. Chuck: Wow. Really? Sam: No, not really. We have guns and we will find you.