Voicu Bugariu – Recenzii : Cele 1001 de scorneli ale Mosului SF

Sefeul, mai nou inglobat in F&SF (cu variantele SF&F si fictiune speculativa), nu se poate lipsi de antologii. Acestea tin, pare-se, de afirmarea unei identitati distincte si sugereaza ca autorii respectivi se legitimeaza mai intai ca grup si abia apoi ca independenti. Antologatorul, asemanator ca tipologie cu animatorul din deceniile trecute, este considerat cheia de bolta a sistemului.

Competenta lui are si o parte cvasimagica. La fel cum un medic carismatic vindeca mai multi bolnavi decat unul obisnuit, un antologator de performanta are darul de-a declansa in autori niste forte creative altfel latente. Gestul SF este mai important decat textul SF. Meritele antologatorului depasesc cu mult cele mai mari sperante ale unui critic literar obisnuit, pornit sa editeze intr-o singura carte niste texte scrise de autori diferiti. Posfatatorul volumului ne asigura ca asa stau lucrurile. In opinia sa, textele alese se afla in egala masura la un nivel valoric foarte ridicat. Fiind vorba despre o judecata de gust, n-o comentez. Ma multumesc sa spun ca, in fapt, textele sunt totusi destul de diferite in materie de talent literar si de ingeniozitate combinatorie. Pentru a nu aparea in postura de trouble-fete, voi spune doar ca mi s-au parut deosebit de reusite textele semnate de Liviu Radu, Michael Haulica, Marian Coman si Florin Pitea.

M-a intrigat aparitia postfatatorului in postura criticului de casa, a comentatorului lipsit de orice rezerva, fara asemanari cu criticul literar traditional, fiinta carcotasa, foarte pretentioasa in materie de realizare estetica. In urma cu vreo zece ani, daca nu mai mult, Catalin Badea-Gheracostea mi-a adresat niste critici destul de dure. I-am raspuns in acelasi fel si astfel a aparut o mica polemica, repede stinsa. Cum eram mai batran decat el cu o generatie si jumatate, mi-am permis sa-i dau un sfat. Acela de a nu deveni un veninos jurnalist de provincie. Poate ca sfatul meu a fost luat in considerare. Oricum, in anii urmatori, postfatatorul de azi si-a construit o cariera reusita, cu unele componente academice promitatoare. A publicat carti, a scris diferite texte scurte. Totul a fost si este OK. Se intampla insa ceva foarte ciudat, fara echivalent in viata literara. Pornit sa cucereasca sefeul romanesc, Catalin Badea-Gheracostea a constatat ca nu intampina absolut nici o impotrivire, din partea nimanui. Este ca si cum un cuceritor ar inainta intr-un vast tinut eminamente civil, iar populatiile, fara exceptie, s-ar bucura sa intre sub jurisdictia lui. In lumea literara traditionala functioneaza o homeostazie specifica, nu se poate ajunge critic de mare autoritate atat de usor. Intotdeauna cineva vine cu argumente impotriva ta. Ai nevoie de ani pentru a convinge. In sefeul romanesc nu exista practic asa ceva. Nu-l vad pe Mircea Oprita, generos de felul lui si avand filozofia literara a unui Perpessicius, tragandu-l de maneca pe tanarul nostru critic, pentru a-i spune ca nu le nimereste intotdeauna. O va face vreun alt sefist? Nu vad cine.

In acest conditii, fostul meu partener de polemica are a se corecta singur, fiind lipsit de o importanta resursa aflata la dispozitia criticilor din spatiul literaturii. La prima vedere, nu este bine atunci cand esti criticat pentru felul cum scrii. In realitate, este providential de bine, fiindca doar astfel reusesti sa pricepi ca mai ai de invatat si afli unde ai dat-o in bara. Homeostazia analoaga celei din critica literara lipsind din sistemul sefist, trebuie inlocuita cu un alt sistem de autoreglare. Nu stiu cum ar trebui sa functioneaza acesta.

In fine, un cuvant despre asa-numitul God complex. Vorbim despre asa ceva atunci cand cineva incepe sa creada despre sine ca este infailibil si are tot timpul dreptate. Cand ai prea multa putere, se poate intampla. Nu numai la dictatori sau la sefi mai mici, ci si la dirijori sau la medici. Situatia de-a fi un critic de nimeni contestat poate, teoretic, duce la acelasi rezultat. Nu fac nici o aluzie, vin doar cu sfatul unei mai mari autocenzuri. Ii urez lui Catalin Badea-Gheracostea mult succes in actiunea sa culturala si-i multumesc pentru referirea sa la ultimul meu roman.