Spartacus – 1×04 “The Thing In The Pit”
Da-i o nota: 
(21 votes, average: 4.57 out of 5, rated)
Loading ...
“The thing in the Pit” a fost intrarea in Infern a lui Spartacus sau retrogadarea in Divizia “Iadul pe Pamant”. Cine intra in lumea de dincolo, in lumea luptelor pentru supravietuire sunt cei ce si-au umilit patronul, rebelii, cei ce trebuie sa moara. Pana in acest momentul episodul 1×04 s-a prezentat la inaltimea asteptarilor mele de la produsul mediatic “Spartacus”. Personajul central a luptat pentru a supravietui, patronul sau, Batiatus a demonstrat ca onoarea poate sa intreaca partea financiara a unui ludus cam subtiat financiar. Crixus este personajul meu preferat. Sclava pentru care nutreste ceva mai mult decat atractie fizica devine preferata mea. Lucretia a reusit sa-mi puna pe tava o poveste mai de Doamne-ajuta decat ”vreau ceva in mine”.
Episodul s-a axat pe trei povesti : Spartacus si lupta sa pentru supravietuire si recastigarea onoarei pierdute, Batiatus si Lucretia, in lupta lor pentru a redobandi siguranta financiara si gloria ludusului si Crixus. Lucretia vrea sa aibe un copil pentru a duce mai departea stirpea lui Batiatus. Nu mai e tanara si pozitia sa devine precara in lipsa unui succesor. Crixus pentru Lucretia este in termeni moderni ”banca de sperma”, nimic mai mult. Crixus se conformeaza acestei situatii. Bruta in ring si amant intre peretii ludusului. In viata lui rasare o sclava, o faptura tupeista pentru vremurile in care vietuieste ce-i starneste curiozitatea. Ii daruieste un colier pe care stapana sa il refuzase pe motiv ca-i prea simplu. Fata il da inapoi si Crixus simte cum e sa fi refuzat si infrant de o faptura pe care o poate strivi in cateva secunde.
Din mandrie si resemnare ii daruieste colierul Lucretiei; aceasta renunta la siragul de smaralde pentru colierul cu opale ( sa ma corecteze colegele editor dar eu zic ca-s opale, nu prea le am cu zdranganelele) si din motive de banet. Lui Batiatus i-a venit scadenta sa-si plateasca datoriile si e nevoita pentru a-si ajuta sotul sa-si vanda – sa se simta umilita prin acest gest – un colier. Lucretia este genul de matroana ce stie foarte bine ce vrea de la viata: un copil si sa urce pe scara sociala. Si in caz ca nu v-ati prins, tine la Batiatus, se umileste pentru el, e ingrijorata pentru ce intreprinde cu Spartacus. Ca orice femeie sanatoasa la cap ii spune ca investitia se transforma intr-un blestem atat cel dus de Spartacus dar mai nou preluat si de Batiatus.
Revin la Crixus si la a lui mandra. As fi pus pariu ca omul nostru in clipa cand fatuca plapanda se apuca sa-i tina logos, o va lua pe sus si ii va demontra cum sta treaba. Nu! Crixus a lasat-o sa zica ce avea de zis, a inteles-o! Fata saraca nu putea sa se flendureasca prin curte cu pandantivul la gat. Asa cum Spartacus are ca amintire doar panglica violeta a Surei si acea panglica in anumite clipe este data spre pastrare lui dominus Batiatuts, Crixus ramane doar cu un sarut si promisiunea de mai bine. Crixus and slave girl! Le fac eu fandom!
Drumul in Infern este cumplit pentru Spartacus. ”Groapa” este locul celor fara onoare, luptatorilor ce si-au tradat sau infruntat patronul. Viata din arena gladiatorilor, cu regulile ei, unde supravietuirea se decide prin ridicarea celor doua degete, in Groapa devine lupta pentru supravietuire – viata. Luptatorii devin bestii in fata unui public transformat intr-o hoarda doritoare de sange si corpuri stalcite si mutilate. Varro a recunoscut in fata amicului sau ca locul innebuneste atat spectatorii cat si luptatorii. Spartacus isi infrunta inca odata destinul. Pedeapsa pentru trufia de a se arunca in lupta cu Crixus este drumul in Infern. Au mers secventele in care Spartacus era la limita nebuniei iar Sura devenea singurul motiv ce-l tinea in viata. Batut, cu pielea sfasiata, cu un ochi plin de sange, Spartacus are demnitate. Batiatus simte aceasta calitate si in ciuda spirutului sau de negustor accepta targul sinistru propus de Spartacus: acesta accepta sa moara in Groapa iar Batiatus isi recupereaza banii cei datoreaza si ii cauta nevasta. Destinul e pervers; Batiatus este salvat de Spartacus, acesta nu moare, stapanul sau isi pierde paralele dar castiga un aliat.
Spartacus a infruntat Infernul, a invins si plin de sange si-a recastigat locul in ludus. ” Spartacus” incepe sa arate o noua fata si de aceasta data scenariul si replicile nu mai par rupte cu toporul din gura actorilor. 5/5 si ne vedem cu episodul urmator.
Desi e foarte sangeros, cu scene extrem de dure, serialul e foarte captivant – actori buni, actiune electrizanta. Parerea mea.
Stie cineva cum sta cu audientele in S.U.A?
Intreb, ca sper sa nu stea prost pentru a fi in vreun pericol de reducere/anulare.
Ratinguri gasesti aici si in general la rubrica “D’ale ratingului“. Oricum, a fost deja confirmat sezonul 2.
Multumesc.
Din cate vad, nu sta prea bine.
Se pare ca apetitul americanilor pentru istoria antica nu e foarte bine dezvoltat.
din cate stiu, televiziunea de care apartine serialul, starz parca, nu se compara cu abc, nbc sau celelalte. audientele de la spartacus cred ca sunt cele mai bune ale televiziunii.
Inca un episod bun!Spartacus traieste sa lupte inca o zi!
Din cate stiu audientele sunt foarte bune pt Starz . Spartacus a facut audiente mai bune decat Crash, care e cel mai bun serial al lor.
Excelent! Cred ca esenta lumii antice a Romei este relevata cel mai aproape de realitate in serial. Nu uitati ne aflam in sec 1(dec 7) IH in perioada republicana a razboiului civil intre Sylla si Marius. Se petreceau lucruri abominabile intre cetatenii romani ce prevesteau revoltele care vor urma precum declinul Republicii. Fragmentul din aceasta ambianta se poate descifra usor in desfasurarea actiunii serialului. Violenta luptelor poate orpila pe cei care nu cunosc istoria razboaielor din antichitate. Gladiatorii erau in mare parte fosti inamici ai romanilor, cazuti prizonieri si obligati apoi sa lupte in arena pana la moarte. Oricum iubitorii de seriale istorice asteapta cu nerabdare fiecare episod.
Pretty epic stuff.
A evoluat de la episod la episod… indraznesc chiar sa spun ca daca mai urca inca 1,2 trepte ajunge la acelasi nivel cu Rome. Si asta chiar ar fi ceva!
Totusi nu prea am inteles care era diferenta dintre The Pit si luptele din arene. Hai sa zicem ca totul era un pic mai personal, cu spectatorii apropiati de ring, insa asta ar fi singurul lucru. Si in arenele mari doar am vazut ca spectatorii erau blood hungry animals, iar gladiatorii exact la fel. Ca sa nu mai zic ca macar in “the pit” lupta e 1 la 1 de fiecare data pe cand in competitiile pt gladiatori de multe ori se organizeaza maceluri (a se vedea inceputul “carierei” lui Spartacus).
Ce-a fost fain la luptele din Underworld e ca am avut ocazia sa vedem efectele speciale folosite la potentialul lor maxim. Felul in care l-a ucis pe primul sau oponent a fost pur si simplu splendid, in sensul cel mai grotesc posibil al cuvantului desigur.
Alt lucru superb reusit de catre serial e ca nu s-a axat 100% pe Spartacus, chiar ne-a facut interesati si de soarta celor din jurul sau. Batiatus si Lucretia formeaza un cuplu de invidiat, blondu reuseste sa se tina tare pe picioare… chiar mult mai bine decat Spartacus pana acuma, iar Crixus, culmea culmilor, se dovedeste a fi un tip cat de cat de treaba. Nu ma asteptam in vecii vecilor ca acesta sa fie conturat ca un personaj pozitiv avand in vedere ca absolut de fiecare data cand el si Spartacus s-au intalnit, au iesit scantei. In 99% din seriale, un astfel de rol e scris pt un villain, a fost destul de placuta surpriza.
Mai, diferenta dintre The Pit si arena gladiatorilor este destul de mare.
1. Gladiatorii trebuie sa se antreneze pentru arena.
2. In arena poti sa ceri indurare (cum a facut Spartacus), in The Pit mori si gata.
3. In Arena poti sa castigi aprecierea gloatei, in The Pit indiferent cat de bun esti nu conteaza. Ei vin acolo doar ca sa vada oameni cum mor.
4. In The Pit se trag la alegere armele din lupta, in arena pornesti pregatit cu armura si tot ce trebuie
5. In cazul lui Spartacus vs aia 5 era altceva. Spartacus nu era gladiator acolo, era vazut doar ca un animal.
Full review aici
http://www.popcult.ro/2010/02/tv-review-spartacus-1×04-the-thing-from-the-pit.html
Si tu crezi ca diferentele enumerate de tine (care sa fim seriosi sunt minuscule) justifica diferenta uriasa ce ne-a fost prezentata in serial ?
Adica arena e locul unde e o onoare sa dai ortu popii ca o sa ajungi in Olympus or whatever, pe cand the Pit e Iadu pe pamant si din ce motive ? Deoarece iti poti alege armele la inceput si nu trebe sa te antrenezi ? 
Nah oricum, e o chestie minuscula ce nu a afectat deloc faptul ca episodul a fost awesome.
Arena este locul unde castigi gloata de partea ta, unde iti creezi un renume, unde devii more than a man. The Pit este locul unde devii un animal, ergo… The Thing in The Pit.
De ce taiatul gatului adversarului te face “more than a man” in arena insa a “thing” in The Pits ? Eu asta nu inteleg. E om vs om pana la moarte in ambele cazuri (nah hai sa zicem ca in arene mai scapa unu din cand in cand, dar e exceptia de la regula). Iar spectatorii sunt absolut identici; si in arena si in the pits vin ca sa vada oameni murind… dovada ca toti s-au dat la huiduit cand Spartacus a cerut clementa.
Faza e in felul urmator. Povestea serialului cerea sa fie o diferenta uriasa intre The Pits si Arena pentru a simboliza decaderea lui Spartacus dupa lupta pierduta in fata lui Crixus. Cum nu prea se poate crea ceva mai rau decat luptele in arena, s-a recurs la unelte vizuale mai mult sau mai putin subtile pentru a crea o diferenta artificiala.
Si anume: luptele in the pits sunt in intuneric, sub pamant, pe cand cele din arena sunt in plin soare de obicei (de inteles totusi, e seceta
); gladiatorii sunt spalati si curatati inainte sa intre in arena pe cand in the pits sunt acoperiti cu cenusa; s-a dorit crearea unei atmosfere claustrofobice, prin aducerea spectatorilor mult mai aproape de locul de lupta decat in arena. Totodata, s-au bazat pe asocierea implicita ce o vom face noi intre the pits si luptele ilegale din ziua de azi intre oameni / cocosi / caini etc.
Daca imi ofereai motivele astea iti dam partial dreptate deoarece astea au fost cu adevarat diferentele, insa in acelasi timp sunt chestii fortate de catre scenaristi pt a da o insemnatate speciala episodului si povestii lui Spartacus. Fapt ce nu-i neaparat de condamnat (scopul scuza mijloacele) insa am simtit nevoie sa-l mentionez.
“E om vs om pana la moarte in ambele cazuri (nah hai sa zicem ca in arene mai scapa unu din cand in cand, dar e exceptia de la regula)”
Avand in vedere ca unul dintre primele lucruri pe care i-a invatat Doctore pe “studenti” este chestia aia, ceva imi spune ca nu este chiar atat de rar intalnita. Daca insa esti destul de batut in cap ca sa ataci fara sa gandesti normal ca uiti naibii si de degetele si de indurare si ti-o iei serios. Motivul pentru care lumea l-a huiduit pe Spartacus este nu ca ar fi cerut clementa si pentru ca a fost mult inferior lui Crixus.
“Faza e in felul urmator. Povestea serialului cerea sa fie o diferenta uriasa intre The Pits si Arena pentru a simboliza decaderea lui Spartacus dupa lupta pierduta in fata lui Crixus. Cum nu prea se poate crea ceva mai rau decat luptele in arena, s-a recurs la unelte vizuale mai mult sau mai putin subtile pentru a crea o diferenta artificiala.”
Perfect e acord cu tine in privinta deosebirilor la nivel vizual, insa The Pit chiar ESTE mai naspa decat Arena. Nu am vazut inca destule meciuri gladiatoriale ca sa ne dam cu parerea ca da, intotdeauna se termina cu sange, mate iesite pe dinafara si asa mai departe. Sa nu uitam ca fiecare dintre acesti gladiatori reprezinta o investitie pentru proprietarul lor. Si ar fi aiurea sa investesti atata intr-un om daca stii ca-l trimiti la moarte sigura.
Diferentele dintre arene si “the pit” nu sunt vizibile pentru ca producatorii nu au urmarit acuratetea istorica.
Moda relativ recenta de “gritty realism” — un realism dureros si de cele mai multe ori hiperbolizat face deservicii dupa parerea mea cand e vorba de istorie.
La inceput gladiatorii erau strict soldati inamici capturati si pusi sa lupte pana la moarte in cadrul ceremoniilor funerare; era vazut ca un mod in care un luptator isi poate recapata onoarea, si sincer tind sa le dau dreptate considerand alternativele. Cand chestia a ajuns sa aibe succes, cererea de gladiatori depasea cu mult oferta, asa ca de multe ori luptele nu se mai duceau pana la moarte. Regulile erau complexe insa detaliile s-au pierdut – stim ca erau arbitri care urmareau ca lupta sa se desfasoare conform regulilor. Privind lucrurile asa, gladiatorii erau asemenea wrestlerilor profesionisti, atata doar ca in loc de luxatii sau eventual o fractura, riscul era viata. Chiar si asa, multi gladiatori traiau suficient incat sa iasa la pensie iar victoriile erau marcate pe pietrele funerare. Voluntarii nu erau chiar o raritate.
Arenele de obicei separau spectatorii pe sexe, desi intr-adevar multimea intra in delir (se intampla si azi pe stadioane…)
Sabiile nu erau atat de eficiente ca in serial. Desi apare in insemnarile istorice ca un gladius putea sectiona membre, probabil ca asta se intampla in conditii sepciale. Otelul nu era fantastic (avea destul de multe impuritati) iar cine a trebuit vreodata sa sectioneze un os stie ca nu e usor… e suficient sa ne gandim tot in istorie la executiile prin decapitare ca aveau nevoie de un calau expert si ce se intampla cand nu ii iesea (vezi Maria Stuart). Deci probabil ca un gladiator bun putea taia o incheietura, dar toate dezmembrarile din arena si tonele de sange din serial sunt exagerari.
In perioada respectiva orgiile nu erau (inca) la moda, iar anticii nu prea tolerau lesbianismul.
@Mynsc. Eu personal sunt un mare pasionat de istorie antica, mai precis de civilizatiile antice mediteranee. Timp de 50 de ani am citit tot ce mi-a cazut in mana si am vizionat aproape toate filmele documentare sau artistice la care am avut acces. Probabil cu luptele de gladiatori din arenele oficiale sunt foarte aproape de ceea ce s-a intamplat in realitate, chiar cu remarca faptuli ca au fost chiar mai dure decat in serial. Scenele de mai tarziu din perioada prigoanei crestinilor care au luat locul gladiatorilor in arene, luptand si murind cu mainile goale in fata salbaticiunilor intaresc cele relatate mai sus. Totusi luptele din “Groapa Infernului” sunt pure fictiuni pentru a mari “scorul” filmului si a-l aduce pe Spartacus intr-o situatie paradoxal inversata. Poate ca in “Rome” scena tentativei de executie a legionarului Titus Pullo intr-o lupta de strada este mai aproape de realitatea istorica. Asta nu-i scade lui “Spartacus” calitatile indiscutabile. Eu oricum i-am acordat 5 stele si l-am recomandat calduros prietenilor.
imi place mult filmul are poveste interesanta ,duritate si imi plac foarte mult efectele pe care le folosesc in scenele de lupta.
Vezi cand apare urmatorul episod din Spartacus » Orar seriale
Descarca cele mai recente subtitrari Spartacus » Subtitrari Spartacus