Sylvia Plath (nascuta pe 27 octombrie 1932 – decedata pe 11 februarie 1963) a fost o poeta, scriitoare si jurnalista americana, cunoscuta pentru munca sa captivanta si impactul profund asupra literaturii. Viata si opera sa au fost marcate de o mare pasiune pentru scris, dar si de lupta cu tulburarile mentale si sentimentele contradictorii.
Sylvia Plath s-a nascut in Boston, Massachusetts, si a crescut intr-o familie cu origini germane si austriace. De la o varsta frageda, a aratat o mare aptitudine pentru scris, castigand premii literare inca de la varsta de saisprezece ani. A obtinut o bursa Fulbright pentru a studia la Cambridge University din Marea Britanie, unde a intalnit poetul britanic Ted Hughes, care avea sa-i devina sot.
In timpul vietii, Sylvia Plath a publicat cateva poezii si povestiri scurte in reviste si antologii, dar cariera sa literara a cunoscut o ascensiune uluitoare dupa moartea sa. Una dintre cele mai cunoscute opere ale sale este romanul semi-autobiografic „The Bell Jar” (Clopotul de sticla), care a fost publicat sub pseudonimul Victoria Lucas in 1963, la cateva luni dupa moartea sa. Romanul exploreaza subtilitatile problemei sanatatii mentale si a presiunilor sociale cu care se confrunta o tanara femeie in timpul anilor 1950.
Totusi, Sylvia Plath este in primul rand cunoscuta pentru poezia sa tulburatoare si emotionanta. Volumul ei de poezii „The Colossus and Other Poems” a fost publicat in 1960 si a adus recunoastere critica, cu un amestec unic de metafore si imagini vizuale puternice. In 1965, postum, a aparut o alta colectie importanta, „Ariel”, care a fost considerata una dintre cele mai semnificative contributii ale poeziei americane.
Poeziile sale adesea exploreaza teme precum identitatea, moartea, iubirea si fricile interioare, reflectand lupta personala cu depresia si tulburarile mentale. Stilul sau poetic este caracterizat de o mare maiestrie in folosirea limbajului, cu imagini puternice si o muzicalitate aparte.
O calatorie in interiorul „Clopotului de sticla” al lui Sylvia Plath
Te gandesti la o carte care te-a marcat intr-un mod semnificativ. Deja? Stiu, sunt atat de multe din care sa alegi. Suntem coplesiti de lecturi in asteptare si nu suntem in stare sa acoperim cel putin. Cartile acelea citate, quam breve tempus reflecta cu fidelitate anxietatea noastra pentru a nu putea citi atat cat ne-am dorit.
Acest „Clopotul de cristal” mi-a venit in maini si am deja un raspuns la ce carte m-a marcat.
Este o carte vesela acolo unde exista. Da. Un da rasunator cartilor ca aceasta de Sylvia Plath. Un da rasunator pentru autori precum Sylvia Plath. Ea, care inainte de a se trezi pe podeaua bucatariei cu capul in cuptor, a scris pietre pretioase de acest calibru si nu le-a vazut niciodata publicate, ar fi trebuit sa se bucure de recunoasterea pe care o merita. Pentru ca carti ca aceasta autobiografie mascata dezvaluie caracterul si umorul acid, poezia si teama unui mare artist. O excursie prin New York-ul anilor ’50 privind pe fereastra, ma refer la fereastra, de la usile larg deschise pe care Sylvia le lasa noua sa asistam la caderea ei de nervi pana la internarea intr-un spital de psihiatrie.
Masca va fi Esther Greenwood, o tanara de abia nouasprezece ani care nu si-a parasit niciodata orasul si care tocmai a primit o bursa pentru a lucra ca copywriter intr-o agentie de moda din New York timp de o luna cu toate cheltuielile platite. De la hotel la petrecere si de la petrecere inapoi la hotel, Esther va povesti cum au fost zilele ei petrecute intr-un oras care i-a facut rau, care i-a fost neplacut. Cu diverse salturi narative in timp, vom descoperi aspecte din trecutul lui Esther: pe vremea studentiei, baiatul de care s-a indragostit, Buddy Willard, pe care a ajuns sa-l urasca pentru ca a devenit ipocrit, prima ei, cat de extrem de singur a simtit el. , ce l-a ingrijorat, ce l-a facut sa se simta mai bine.
Cu o naratiune apropiata in vocea protagonistei sale, vom simti umorul negru al autoarei datorita descrierilor atat de vii ale aspectelor care au facut-o sa se simta bine sau rau, viata sau moarte, executii sau sex, New York sau nebunia. Poezia, prezenta in ritmul si structura unor fragmente, nu face altceva decat sa infrumuseteze o naratiune sublima.
„Clopotul de sticla” si „De veghe in lanul de secara” intr-o conexiune subtila
Comparatia cu The Catcher in the Rye , roman sora, sunt incontestabile. S-ar putea spune ca Holden Caulfield s-a uitat pe fereastra hotelului sau plin de depravati in timp ce Esther Greenwood, dupa ce a parasit apartamentul in care cea mai buna prietena a ei facea sex cu un baiat si statea in cale pe canapea, plangand la fereastra lui. al ei. Pentru a stabili o comparatie mai analitica unde pot fi gasite relatii si distinctii, trebuie spus ca romanul lui JD Salinger a fost publicat in 1945, in timp ce cel al Sylviei Plath a fost publicat in 1963, dupa moartea acesteia. In rest, inceputurile, ambele de o calitate literara rafinata — binecunoscutul „Daca te intereseaza cu adevarat ceea ce am de gand sa-ti spun”, din The Guardian… — gasite in Clopotul de sticla un adversar demn.
„A fost o vara ciudata, inabusitoare, vara in care familia Rosenberg s-a electrocutat si nu stiam ce fac in New York. Am o manie pentru executii. Ideea de a fi electrocutat imi face rau…”
Este cu totul anecdotic faptul ca inceputul incepe brusc cu teama de a fi electrocutat si tocmai aceasta este una dintre terapiile aplicate in spitalul in care va ajunge Esther.
Ambele romane vor avea loc in anii cincizeci si intr-un New York care, ca oras al contrastelor, va da dovada de lux si decadenta. Atat Esther, cat si Holden vor verifica falsitatea oamenilor din jurul lor si de asemenea a oamenilor buni care vor sa-i ajute, ambii isi vor lua aceleasi precautii, aceleasi prejudecati, vor inventa vieti si personaje fictive care sa treaca neobservate printre cei din jur, vor experimenta aceeasi naivitate si inocenta.
Daca Holden si Esther s-au intalnit intr-adevar unul pe altul la o plimbare prin Central Park, intr-unul din acele baruri de hotel noaptea tarziu, cand chiar si cel mai mare oras din lume doarme, sau daca chiar s-au intalnit cand intorceau o strada, nu este posibil sa o verifici, dar ca cititor iti vei dori doar ca o astfel de intalnire sa fi avut loc candva.
Desi viata sa a fost incheiata tragic la varsta de doar 30 de ani, mostenirea artistica a lui Sylvia Plath continua sa inspire si sa influenteze scriitori si cititori deopotriva. Lucrarile sale sunt considerate acum clasice ale literaturii si sunt studiate in scoli si universitati din intreaga lume. Prin forta si sensibilitatea sa literara, Sylvia Plath a reusit sa lase o amprenta de nesters asupra lumii literare si sa isi eternizeze vocea in paginile cartilor sale.
